Deșeurile electrice, sau, pe numele lor „misterios” DEEE, au devenit personaje în povestea Patrulei de Reciclare, la inițiativa Asociației RoRec. Bunicul Frigo, Mătușa Tambura, Unchiul Tivi și toată familia „Reciclenilor” a pornit, în 2011, alături de profesori și copii, într-o aventură epică. Iată, mai jos, momentul 0 al Patrulei de Reciclare, povestit în stilul ei unic de Andreea Idriceanu Calev, cea care a creat programul și s-a aflat în centrul a tot ce a construit acesta, de atunci.
Iac-așa, cu mic, cu mare, am pornit la reciclare!
2011. Aprilie. Stăteam în fața unei săli frumos aranjate. Vreo 70 de scaune. La Inspectoratul Școlar Județean. Alături de echipa de la Timișoara. Prima prezentare în fața profesorilor invitați să se alăture proiectului Patrula de Reciclare. Mă îmbărbătam cu speranța că vor veni vreo 10 oameni. Era un proiect extracurricular.
Despre voluntariat. Despre educație de mediu. Despre deșeuri. Electrice. Încet, încet, încep să apară. Ne prezentăm. Vorbim.
– Pare o idee faină! Abia așteptăm să ne povestiți! Am mai avut proiecte de acest gen… au dispărut repede!
Panică! Începe să se cam umple sala. Uimire. Chiar ne iau în serios? I-o fi obligat inspectoratul să vină? Nu mai contează! Sală plină! Ups! Mă simt ca la examen!
– Începem? se aude vocea Inspectorului responsabil cu proiecte speciale, domnul Ladislau Domolki.
– Începem, cum să nu? Doamnelor și domnilor profesori, sper să mă găsiți cu tema bine făcută!
Râsete în sală, trag aer în piept.
– Vreau să vă prezint un proiect de educație de mediu…
Zâmbete. O fi de bine? mă întreb.
– …pe tema reciclării deșeurilor electrice… Să continui… ???
– Daaaaaa!!!!
Va fi greu, dar proiectul merită încercat
Încep!
– Știați că deșeurile electrice sunt de 10 ori mai toxice decât celelalte tipuri de deșeuri? Cunoașteți faptul că mercurul conținut într-o baterie tip pastilă, dintre cele folosite la ceasuri sau la calculatoarele portabile, aruncată la întâmplare, poate polua 500 de litri de apă sau 1 m² de sol pe o perioadă de 50 de ani?!? Aveți idee că cei mai mari consumatori de baterii sunt copiii? Știți că deșeurile electrice, chiar dacă reprezintă doar 4-5% din totalul gunoiului pe care îl producem, conțin peste 1.000 de substanțe diferite, dintre care majoritatea sunt toxice?
Ochi atenți, sprâncene ridicate…
– Iată ce vă propunem! Un proiect de educație ecologică prin care să-i implicăm pe elevii dumneavoastră să îi educe pe cei mari!
Liniște. Prezentarea mea curgea frumos, pagină cu pagină. Liniște. Spre final, îi întreb, sperând să văd un zâmbet:
– Credeți că îi putem învăța pe copii să își educe părinții să colecteze selectiv deșeurile electrice?
Liniște. Un domn profesor din spatele sălii spune:
– Cu greu. Dar proiectul ăsta merită încercat!
Capete întoarse. Zâmbete.
– Da, de ce nu? Cum facem? De unde începem?
Mi-am dat seama că liniștea de mai înainte însemnase concentrare și preocupare față de tema pe care le-o prezentasem. Și că au decis să deschidă o ușă către un univers despre care doar bănuiau că poate ascunde atât de multe secrete care ne pot ajuta să trăim mai frumos, mai conștient, într-o lume mai curată.
Cam de aici am plecat la drum cu prima echipă de Profesori coordonatori ai Patrulei de Reciclare! Felul în care programul a prins viață și a crescut ne-a uimit pe toți, căci trebuie să existe o doză de nebunie împărtășită ca să vrei să schimbi lumea cu copii de grădiniță!
