Autentificare

Apasă aici dacă ai uitat parola!

Resetare parola


Completează adresa de email, apasă butonul Trimite și vei primi un link de acces pentru modificarea parolei.


« Înapoi la formularul de autentificare.

Diferenţa dintre vorbă şi cuvânt

28 / 12 / 2021

#2021, #editoriale, #generale, #Ghidul Bunelor Eco-Maniere


V-ați gândit vreodată că există o diferență între „vorbă” și „cuvânt”? Sau cum a început colaborarea cu profesorii și elevii, chiar înainte de a exista Patrula de Reciclare? Alexandra Arnăutu, directorul programului Patrula de Reciclare spune povestea ultimilor 10 ani, de când Patrula a devenit și,,, povestea ei.

2010 – succese datorate primilor voluntari, profesori și elevi

„2010. După o experiență diversă în organizare de agendă regală, de evenimente și proiecte socioculturale, pornesc de la ZERO într-un domeniu cu totul nou pentru mine. Mă aflu în biroul unui ONG – Asociația RoRec, unde aud doar vorbe pe care nu le asociez cu realitatea din acel moment: reciclare, colectare selectivă, voluntariat, ecologie, deșeuri electrice, deponenți, infrastructură pentru colectare, sustenabilitate… Ce îmi rămâne de făcut? Ies pe ușă, trag aer în piept și îmi spun: “Hai să vedem ce-o fi!”

La finalul lui septembrie plec să organizez prima mea acțiune amplă de informare și colectare de deșeuri electrice, într-un oraș din vestul țării. Invităm să ni se alăture toată suflarea: instituții, școli, locuitori…

Primii la apel sunt voluntarii: profesori și elevii lor. Se implică pe deplin: împart pliante, stau la punctele de preluare, își sună familia, prietenii și vecinii pentru a-i convinge să scape în mod responsabil de deșeurile electrice. Din proprie inițiativă. Sunt impresionată cât de convinși sunt de ceea ce fac și cât de multe informații au reținut după un briefing foarte scurt. Fiul meu, cel mai tânăr voluntar (avea cinci ani pe atunci), cu zâmbetul pe buze și foarte mândru de rolul lui, îi sfătuiește pe toți să păstreze natura curată. Are cel mai mare succes, niciun trecător nu-i poate refuza fluturașul.

În câteva ore se strâng tone de deșeuri electrice. Copiilor voluntari nu le vine să creadă. Sunt atât de încântați de rezultat și mândri că au contribuit la acest succes, încât uită de oboseală. Întreabă deja când va fi următoarea acțiune. Vor să încerce din nou satisfacția de a fi făcut un lucru bun pentru comunitate!

„Merge și așa”? NU! „Putem face mai bine”!

Încep să înțeleg vorbele auzite în biroul RoRec. Noțiuni până atunci abstracte pentru mine încep să se asocieze cu realitatea. Încep să percep diferența dintre vorbe și cuvinte, dintre o conversație superficială și asumarea unui angajament, a unei responsabilități. Dintre “lasă că merge și așa” și “putem face mai bine”!

Am călătorit mult prin țară, am organizat campanii de informare și colectare atât în orașe, cât și în sate. Ne-am obișnuit să fim priviți cu neîncredere la început, cu ușoară compătimire pentru naivitatea noastră și, apoi, cu uimire pentru rezultatele obținute și perseverență. Nu pot să uit ce bună a fost bucata de cozonac primită de la o bătrânică, într-un loc de vis, pe o uliță fără semnal la mobil, într-o zi friguroasă în care eram departe de orice magazin! De bucurie că am scăpat-o de niște vechituri, care o încurcau prin gospodărie.

– Asta faci tu, maică, toată ziua? Vorbești cu oamenii și îi ajuți să-și curețe casa, satul și orașul?
Chiar asta făceam, bunica înțelesese totul! Și cât de mult mi-au folosit cuvintele ei simple, pentru ceea ce avea să urmeze! Prin fiecare răspuns oferit, prin fiecare angajament asumat, prin fiecare gest responsabil transformam, împreună, vorbele în cuvinte care aveau puterea să schimbe realitatea.

Înainte și… „apoi”

2011. Revenim cu noi campanii de colectare. Îi regăsim cu bucurie pe voluntarii noștri. Descoperim cu uimire că ei nu au stat degeaba. La noile campanii, participarea e mai intensă decât înainte. De ce? Între timp, voluntarii au continuat să-și bată la cap familiile și vecinii să scape de aparatele inutile din casă.

Era evident că acești elevi și profesori și-au asumat, din proprie inițiativă, un rol de model și o misiune în comunitate. Ei erau prezenți peste tot în țară, acolo unde echipa RoRec avea campanii de colectare. Începea să se creeze un “bulgăre de zăpadă”. Cum să producem, pornind de aici, “o avalanșă” a implicării civice? Cum să punem în legătură diferitele comunități de voluntari împrăștiate în țară, pentru o acțiune concertată, mai puternică ?

Așa s-a născut Patrula de Reciclare! Am plecat la drum din Timișoara și ne–am urmat călătoria prin toată țara, oricât a fost de greu. Ne-am depășit așteptările în fiecare an. I-am înfrânt, ca în povești, pe cei mai aprigi zmei: neîncrederea, lipsa de implicare, prejudecățile, lipsa de resurse. Am pus o singură condiție: să respectăm natura. Am avut o singură credință: că, indiferent de vârstă, de aspectul fizic, de mediul social sau de rezultatele școlare, fiecare poate contribui clipă de clipă la salvarea mediului și la ocrotirea semenilor.

Educația presupune dăruire și timp, dar sigur produce minuni !

Creativitatea extraordinară a voluntarilor, implicarea lor permanentă, chiar și în vacanțe, ne-au ajutat să batem recorduri. Mulțumită lor am extins aria de interes a programului de la colectarea selectivă a deșeurilor electrice la multe alte teme, pe care le regăsiți în acest ghid.

În 2020, când dificultățile generate de pandemie păreau să ne copleșească, toți au crezut că vom depune armele. Dar izolarea nu ne-a știrbit angajamentul. Ocrotirea mediului începe acasă, de la economia de apă și energie până la evitarea risipei alimentare și alte obiceiuri benefice pe care le-ați descoperit alături de noi. Am învins zmeul pandemiei și ne-am dovedit că putem mult mai mult decât bănuiam.

Le mulțumesc fiecărui dascăl în parte și fiecărui copil care s-a înscris de-a lungul acestor ani în Patrula de Reciclare, acordându-ne încrederea, timpul și energia sa. Le mulțumesc tuturor celor care i-au susținut pe plan local. Unii profesori ne-au rămas alături încă de la prima ediție. Am fost copleșită mai ales de mesajele primilor copii voluntari. Astăzi, ei sunt studenți și ne scriu că au rămas la fel de responsabili, atitudine pe care o consideră firească.

O echipă de nota 10

Nu am fi ajuns însă aici fără cei care au făcut parte din echipa de proiect de-a lungul celor 10 ani. O parte dintre ei sunt și azi alături de noi și au participat la realizarea acestui ghid. Contribuția celor ale căror semnături nu se regăsesc în ghid este la fel de importantă: Roxana Arnăutu, Irina Boțocan, Mihaela Popescu, Rodica Toader, Mircea Tache, Nicu Stoian, Ciprian Stăvar, Constantin Rogojină, Cristian Oprea, Laurențiu Ionescu, Ionuț Chițan, Iulius Ciolocoi, Dan Burciu, Petre Boțocan.

Lor li se alătură prietenii și colaboratorii care ne sunt alături de ani de zile, la care am apelat pentru ajutor în atâtea rânduri, încât au devenit, practic, și ei, parte din echipă: Adrian Bălănescu, Diana Bordei, Cătălin Bratu, Oana Cărbunescu, Flavia Igna, Corina Marin, Georgeta Mândruțău, George Miriță, Daniel Vasile, Lidia Păduraru. Nu aș fi putut rezolva problemele logistice, uneori copleșitoare, fără ajutorul colegilor din echipa Asociației RoRec și al operatorilor locali, cărora le sunt recunoscătoare.

Am încheiat primii 10 ani. O etapă. Am demonstrat că facem diferența între vorbă și cuvânt. Suntem, acum, foarte mulți cei care credem în cuvinte și am demonstrat că împlinim ceea ce ne-am asumat. Avem încă multe de făcut și vă așteptăm alături de noi! Am emoții și, în același timp, știu precis că vom continua să transformăm vorbele în cuvinte și implicit în fapte!