Început de 2020. Ușoară senzație de nod în gât. De emoție?
Locomotiva trage după ea un singur vagon, cel cu amintiri. Se oprește în fața nodului de cale ferată. Încotro?
La radio: ”…a măsurat o rafală de vânt de 176 de noduri la suprafață. Uraganul ajunge și în Europa.”
Schimbăm frecvența: ”În instanță, motivarea tăierii celor 51 de arbori s-a referit doar la defectele privind structura lemnului: noduri și crăpături.”
Schimbăm: ”La bordul navei naufragiate se aflau mai multe cisterne cu petrol care s-au revărsat. Viteza vasului era de 9 noduri.”
Și schimbăm: ”Atrag atenția cetățenilor să evite să intre în contact cu apa contaminată și să supravegheze îndeaproape animalele din gospodării. La Nodul Hidrotehnic se efectuează manevre pentru devierea peliculei poluante…”
Nu, nu vrem să ne înnodăm la vorbă. Nu căutăm ”nod în papură”. Nu putem să tăiem ”nodul gordian”. Nu despre nodul lunar, despre nodul grafurilor, despre nodul de rețea, despre nodul de la batistă sau despre nodul cravatei este vorba. Nici despre nodul lui Isis, al lui Solomon sau al lui Hercule, despre nodul celtic sau despre cel dacic…
Ce-ar fi să vedem nodurile ca pe niște obstacole, probleme, provocări? Ce-ar fi să privim obiceiurile nocive, atitudinile greșite, ideile disfuncționale ca pe niște noduri legate strâns – prin învățare și repetiție? Greu de dezlegat, e adevărat. Greu de desfăcut pentru că ne este frică de schimbare.
Cedăm instinctului de a face ce fac și cei din jurul nostru; nu știm sau nu suntem interesați de consecințele atitudinilor noastre greșite; dorim schimbarea, dar suntem pasivi și nu facem nimic concret ca să ne schimbăm.
Vorbim despre gesturile iresponsabile față de mediu, despre practicile periculoase, despre ”noduri” și ”legături” care sufocă și distrug Pământul.
Noi, Patrula de Reciclare, ne propunem să identificăm cât mai multe dintre aceste ”noduri”/ obiceiuri, gesturi rutiniere cu impact negativ asupra mediului înconjurător și, cu ajutorul dumneavoastră, să le ”dezlegăm”, să le ”reciclăm” înlocuindu-le cu altele, prietenoase pentru natură. Să începem anul cu deviza: ”Toți pentru mediu, educație pentru toți!”
Schimbăm frecvența radio: ”… – nu, nu, mie mi s-a făcut de altceva” (Nichita Stănescu,”Noduri și semne”, 1982).
Nu ne temem de schimbare. Vrem doar să vedem o versiune mai bună a noastră, să trăim mai frumos…Voi?
Prof. Teodora Popescu