Când a plecat acasă cu insigna de agent al Patrulei de Reciclare în piept, George plutea pe nori. În școala din satul lui din comuna Băișoara se întâmpla pentru prima oară ceva nemaipomenit.
Profesoara Lucreția Presecan le-a propus copiilor să formeze o Patrulă de Reciclare și să aibă grijă de natură. Pentru prima oară în viața lui de școlar, George era voluntar. Nu știa el prea bine ce înseamnă asta, dar era încântat că mai face „și altceva” . Mergea glonț spre casă cu misiunea să identifice deșeuri electrice. Avea deja în minte radioul vechi, stricat „de secole”, de pe frigider, și abia aștepta să le povestească alor lui ce mare bine ar însemna să-l ducă la școală, la reciclat.
A doua zi, însă, George a apărut în clasă cu mâna goală. „Tata mi-a zis că nu vin la școală ca să fiu gunoier” i-a spus profesoarei, cu lacrimile în gât, întinzându-i insigna înapoi. Profesoara – Lucreția Presecan a respirat adânc. Nu era prima, nici ultima oară când propunerile ei „extra curriculare” primeau reacții dintre cele mai descurajante. Dar Lucreția avea o misiune personală și l-a rugat pe George să păstreze insigna.
Copiii erau avizi de o schimbare
„Eram profesorul care venise „de la oraș” cu idei „diferite”. Da, făcusem o alegere „ciudată” în ochii multora, ca, după ce predasem la școli din Cluj, să revin „la țară”. Pentru mine, Băișoara înseamnă acasă, iar copiii din Băișoara au un loc aparte în sufletul meu. Deși proveneau din familii modeste, învățau bine, aveau șanse să ajungă departe dar potențialul lor se irosea într-un sistem care nu le cerea decât să repete mecanic ce învățau în clasă. Mi s-a spus de multe ori că treaba mea e să îi învăț să scrie și să citească, nu să-i duc brambura prin sat și prin alte locuri. Pentru ei, însă, TREBUIA să schimb ceva, în ciuda oricăror piedici. Erau avizi de o schimbare în acea școală, unde singurele evenimente erau serbarea de 1 decembrie și de sfârșit de an. Am căutat parteneriate, proiecte culturale, pe probleme de mediu, iar Patrula de Reciclare mi s-a părut de la bun început binevenită pentru elevi.”
spune Lucreția Presecan
Prima echipă a Școlii Gimnaziale „Mircea Luca” au fost elevii ei din clasa a V-a. A fost primul proiect la care întreaga clasă a lucrat în echipă: copii premianți împreună cu cei în risc de abandon sau aflați în grija statului. Toți și-au luat rolul de ecologiști în serios. Au fost atenți la prezentările profesoarei, au studiat ghidurile pe care le primiseră ca voluntari în proiect. Au descoperit o mulțime de lucruri interesante despre natură, despre poluare, despre reciclare și au acționat. Au mers prin vecini, au povestit ce știau, au cerut oamenilor să predea aparate electrice vechi și defecte pentru punctul de colectare din școală.
De la „gunoieri” la campioni naționali
„Când au fost tratați de „gunoieri”, elevii mei s-au ambiționat. Au luat-o ca pe o provocare și atunci am știut că trebuie să continui să-i susțin din toate puterile.” Începuse să le placă să negocieze, să prezinte argumente, să creeze afișe și fluturași, să-și dea frâu liber creativității. Trăiau, împreună, o aventură a faptelor bune în care până și „codașii” sau „rebelii” clasei erau implicați trup și suflet. Iar asta pentru că, acum, nu mai era „fiecare pentru el” în cursa pentru notă sau calificativ. De data asta, știau că nu vor reuși decât sprijinindu-se unii pe ceilalți.
„Vedeam pe chipul copiilor că făceau ceva ce le plăcea. Vedeam entuziasmul care îi cuprindea când se știau utili lumii în care trăiesc! Când domnul Nelu, unul dintre cei mai cârcotași vecini, la început, a apărut în fața școlii cu o roabă plină de deșeuri electrice, s-au bucurat toți de parcă venise Moș Crăciun. Era munca lor de echipă, care dădea roade.”
De la prima participare, au câștigat premiul „cea mai activă Patrulă” din județ. Era „nota 10” la reciclare, o notă pe care unii dintre ei n-o văzuseră niciodată în catalog. Era, pentru mulți copii, prima ocazie să strige, intrând pe poartă, „mamaaa, știi ce am făcut??” Dintr-o dată, echipa de „gunoieri” a devenit o echipă de campioni despre care se vorbea la nivel național. Au primit felicitări de la alte echipe din țară. Au apărut la TV și în ziare locale. Scepticismul părinților s-a transformat în mândrie. Vecinii care le închiseseră ușa în nas veneau singuri cu aparatele defecte, „ca să câștige și la anu’”.
Patrula de Reciclare – bucuria intrării la gimnaziu pentru copiii din Băișoara
„Să fii agent al Patrulei e un rol visat de toți cei care încep ciclul gimnazial, iar preluarea ștafetei a devenit un adevărat ritual. Cum intră în clasa a V-a, prima întrebare a elevilor la ora de română e: „Doamna, ne luați în Patrulă?” Iar asta se întâmplă pentru că știu de la colegii lor mai mari că să fii în patrulă este șansa fiecărui copil să facă ceva bun” povestește cu emoție dna Presecan.
Sprijinim dascălii cu har, de la țară, care luptă cu inerția sistemului, cu prejudecățile unor părinți, cu lipsurile materiale din școală, de dragul elevilor lor. Ei sunt oamenii alături de care „schimbăm macazul” în viața elevilor celor mai năpăstuiți.
Sunt mulți copii care în continuare au nevoie de această schimbare și noi avem nevoie de tine pentru a-i ajuta. Începutul anului școlar e un moment decisiv. Acum, donația ta decide câți copii vom putea ajuta să-și descopere puterea și să găsească un drum frumos în viață, indiferent de unde l-au început.