Economia de apă și de energie este unul dintre cele mai sănătoase și inteligente obiceiuri pe care le putem practica. Pe munte îți dai seama cât de vitale, cât de neprețuite sunt aceste resurse. O perspectivă captivantă, în Ghidul Bunelor Eco-Maniere, de la un pasionat de drumeții și de natură – Elena Vasilescu.
Din start vă spun că nu eu am ales acest proiect, ci proiectul acesta m‑a ales, cumva. Să fiu și eu o mică voce alături de alte mii de voci care s‑au alăturat Patrulei timp de 10 ani este o onoare. Vocile noastre unite și micile fapte bune pe care le facem zi de zi contează.
Îmi place foarte mult să petrec timp în natură. După multe ore de muncă și agitație în oraș, mă refugiez în munți, unde ascult foșnetul pădurii, glasul păsărilor, cântecul greierilor sau susurul izvoarelor. Vântul și peisajele de pe văi și creste sunt ca un cocktail de vitamine. Muntele mă atrage prin măreţia lui. Dar călătoria spre creste nu este ca o plimbare prin parc. Trebuie să prevezi cu grijă aspecte care nu te‑ar preocupa în mod obișnuit. Sunt multe lucrurile trebuincioase de pus în rucsac. Dar câtă greutate poți să cari în spate și să te mai și bucuri de experiența drumeției? Este clar că vei cumpăni atent fiecare obiect. Este lecția supremă a ceea ce ne trebuie cu adevărat, în viață.
Pe vârf de munte, economia de apă și de energie nu mai este o opțiune, ci singura alegere posibilă
Nr. 1 – apa. Este esențial ca într‑o drumeţie să iei rezerve suficiente de apă, dar, fără însă a te încărca excesiv. Îți pui speranțele în găsirea unui izvor curat, pe care drumeţii de dinaintea ta nu l‑au deteriorat.
Îmi amintesc o drumeţie estimată la vreo 4 ore, pe un traseu cotat ca fiind ușor. Aveam cu mine toate cele necesare teoretic, dar făcusem o greșeală: mâncaserăm castraveţi muraţi cu doar două ore înainte să pornim. Urcușul îţi provoacă sete. Sarea din castraveți și efortul au făcut ca, după nici două ore, să sorb cu nesaț fiecare strop de apă din bidon, străduindu‑mă, în același timp, să păstrez cât mai multă pentru ultima parte a traseului.
Pe măsură ce urcam, setea era tot mai acută şi la fiecare pas îmi doream încă o gură de apă. Dar pe munte nu te poţi opri, nu ai chioşcuri să îţi iei suc sau îngheţată. Singura cale era să merg mai departe către destinație, știind că acolo sus, lângă cabană, mă aștepta un izvor care avea să mă salveze de setea cruntă. Vă imaginați cu ce bucurie am savurat apa limpede și rece!
„Licuriciul” salvator
Nr. 2 – lanterna (altfel spus, electricitatea). Uneori cabanele sunt în zone în care nu există curent electric. Unii cabanieri au instalat panouri fotovoltaice, dar curentul electric se produce cu generatoare, deoarece au putere mai mare. Ca să transporte combustibilul şi mâncarea până la cabană folosesc cai sau măgari. Orice strop de combustibil este economisit. Generatorul este pornit doar câteva ore pe zi, respectiv atunci când întunericul începe să devină apăsător.
Prin urmare, următorul lucru pe care îl pui în rucsac după bidonul cu apă este o lanternă. Ai nevoie de ea atât la cabana sau la refugiul unde stai peste noapte, cât și dacă ai întârziat pe traseu și te‑a prins întunericul, ca să poţi găsi marcajele şi să ajungi în siguranţă la destinaţie. Bineînţeles că eşti obligat să foloseşti lanternele pe modul economic, deoarece nu îţi permiţi să rămâi fără „licuriciul” tău prea repede. Lumina lunii nu te poate ajuta în pădure din cauza corolei copacilor. Și iată cum ajungi să privești cu infinit mai multă considerație electricitatea.
„Curtea” noastră se întinde până la capătul Pământului
În drumeţiile mele mă port cu locul unde poposesc aşa cum mă port în casa mea. Ȋntr‑o zi însorită, să mă odihnesc la umbra unui copac și să mănânc un sandviş constituie o binecuvântare. Ambalajele le strâng cu grijă şi le pun la loc în rucsac. Dacă am putut să car o sticlă plină, sigur o pot căra înapoi goală. Ar fi păcat ca drumeții care vin în urma mea să nu se bucure, la rândul lor, de experiența acestui popas.
Din toate aceste motive cred cu tărie că merită să extindem ideea bunelor maniere și în comportamentul nostru față de natură. Vă invit să descoperiți câteva dintre aceste obiceiuri frumoase și sănătoase prin care voluntarii din Patrula de Reciclare promovează economia de apă și de energie, în capitolul dedicat temei din Ghidul Bunelor Eco-Maniere. Copiii de la grădinița Step by Step nr. 12 din Alba Iulia au înțeles esența problemei: „Pământul este casa noastră!” Aș vrea ca fiecare dintre noi să considere că întregul Pământ este casa lui și să se comporte cu aceeași grijă pe care o are față de propria curte și față de ecosistemele aflate în alte colțuri ale lumii.
Prof. coord. Melania Zamfir
Atunci când intrăm în casa cuiva, apelăm numaidecât la regulile de etichetă, pentru a‑i acorda gazdei respectul și considerația noastră. Gazda noastră, a întregii omeniri, este natura. Ne oferă cu generozitate o casă îmbelșugată și primitoare, iar pentru a ne bucura de acest dar îi datorăm doar respect și simț de răspundere.