În Ghidul Bunelor Eco-Maniere, Alexandra Scutaru a coordonat capitolul dedicat colectării altor tipuri de deșeuri. Altele decât cele mai cunoscute – ambalajele sau deșeurile electrice. Alexandra a cercetat cum putem colecta selectiv hainele, cosmeticele, medicamentele, uleiul uzat, resturile alimentare și vegetale… și ne ajută cu soluții practice și exemple de la echipele de voluntari din program. De asemenea ne pune pe gânduri și de a ne da un imbold în plus spre acțiune, spre schimbare, în editorialul pe care îl semnează, mai jos.
„Puterea exemplului… e o putere. Ne ghidăm după ceilalți, ne alegem modele din jur și tindem către a fi sau a face ca alții. Nu‑s mereu bune exemplele pe care ni le luăm, ba chiar rareori sunt, dar puterea lor e la fel de influentă asupra noastră. Și mai îngrijorător este că aceste exemple greșite devin normalități pe care le perpetuăm automat în familie, în societate. Nu trecem nimic prin filtrul gândirii, nu ne întrebăm dacă e bine să ardem gunoaiele, nu verificăm dacă oare uleiul prăjit din tigaie ar putea fi nociv dacă‑l aruncăm pe canalizare. Ne întrebăm oare ce se întâmplă în stațiile de epurare sau la gropile de gunoi – face cineva, undeva pe lanțul acesta al eliminării deșeurilor de orice fel, ceea ce e cu adevărat corect și sustenabil pentru mediu și pentru noi?
Noi, consumatorii și generatorii zilnici de deșeuri și poluare, ar trebui să ne educăm și să ne corectăm proastele obiceiuri. Astfel, indiferent de cât de corectă e gestionarea deșeurilor la groapa de gunoi, noi am făcut totul pentru a minimiza riscurile!
Este timpul să fim selectivi în alegerea exemplelor pe care le urmăm, pentru a putea fi selectivi în ceea contează – în colectare, nu în educație!
Modele de comportament – copiii
Haideți să ne alegem modele dintre copiii noștri. Sunt uimitor de lucizi în ceea ce privește natura, mediul
înconjurător și logica acțiunilor noastre asupra acestuia. Înțeleg atât de ușor de ce e important să fim atenți la ceea ce aruncăm și găsesc firescul în a minimiza risipa și gunoiul inutil. Sunt izvor de idei creative în a refolosi ce nu mai servește scopului inițial și devin molipsitori în entuziasmul lor de a proteja mediul pe orice cale.
Dar copiii nu sunt (încă) semnatarii acțiunilor directe asupra mediului. Nu ei sunt principalii generatori de deșeuri, nu ei fac alegerile zilnice prin care impactează natura, ci noi, adulții! La noi e puterea de a acționa corect, de a fi puțin mai atenți la ce aruncăm la gunoi, la ce am putea colecta selectiv, la reducerea deșeurilor pe care le generăm.
Avem și varianta să fim în continuare selectivi în educație și să alegem ignoranța. Însă când faceți acest lucru, uitați‑vă încă o dată în jur – resursele primare sunt din ce în ce mai scumpe și, implicit, bunurile pe care le cumpărăm vor fi la fel. Aerul pe care îl respirăm e din ce în ce mai poluat. Clima suferă schimbări ireversibile pe care cu toții le resimțim ‑ caniculă, furtuni violente, incendii de vegetație.
Manifest pentru firesc
Avem deja o lungă istorie de a fi codași în clasamentele europene privind multe, prea multe categorii – sănătate, infrastructură, igienă, educație, reciclare și lista poate continua. Dar suntem deja imuni la rușine – nu o mai simțim, învățați fiind, de atâta timp, cu „ a fi printre ultimii”. Sistemele de bază ale funcționării normale la nivel de țară, de comunitate sunt, de cele mai multe ori, depășite. Imaginați-vă întreg statul, cu toate funcțiunile lui, cu întreg poporul și toate câte se găsesc și se întâmplă între granițele lui ca fiind un uriaș mecanism. Unul complex, cu felurite tipuri de piese, cu mii și milioane de legături între ele , totul interconectat și într-o continuă sinergie.
Însă acest sistem, acest angrenaj complex, are piese lipsă – unele au ieșit din uz, altele au cedat de la presiune. Legăturile sunt întrerupte și comunicarea între piese este sacadată. Rotițele împing în gol, contactele sunt imperfecte iar mișcarea greoaie în tot sistemul. E ruginit cu totul și mâncat de indiferența oamenilor pentru oameni !
Când însă nu suntem imuni la rușinea de a fi piese în acest mecanism ros de imperfecțiuni, suntem revoltați, cei mai aprigi și mai intransigenți judecători. Dar când suntem așa, când arătăm cu degetul, către cine îl îndreptăm, de fapt ? Către noi, către sine, către ai noștri și abia apoi, către ceilalți. Pentru că noi suntem piese ale sistemului, cu autonomie, prevăzute cu capacitatea de auto-curățare, pe care prea puțin o folosim. Facem parte din mecanisme la a căror îmbunătățire putem contribui.
Planeta ne prezintă nota de plată
Noi toți, nu doar mecanismul nostru național, ci toate mecanismele din lume care înfăptuiesc planeta, am produs și producem în continuare defecțiuni majore ale sistemului natural al planetei, cel mai important dintre toate sistemele existente. Consumăm în neștire, chibzuim prea puțin din resursele pe care le avem, reciclăm ineficient și insuficient, iar Pământul este epuizat de toate câte‑i facem.
În 2021 am reușit să ne epuizăm resursele anuale ale planetei cu o lună mai devreme decât în 2020. Și‑n fiecare an am grăbit consumul epuizând prematur ceea ce Planeta ne oferă. Practic, uriașul mecanism din care facem parte consumă resursele alocate fără a oferi Pământului răgaz să se refacă. Nota de plată e pe minus. Cine plătește diferența? Tot noi. Nota de plată e mult pe minus și nimeni nu ar putea plăti vreodată diferența, dacă nu începem să ne reparăm defectele de sistem și nu acționăm acum!”
