de Ada Lungu
Bunica era o maestră a upcycling ‑ ului. Păcat că nu știa, pe atunci, ce nume șic avea să poarte, cândva, talentul ei de a transforma o rochie astfel încât s‑o poarte trei generații sau de a meșteri accesorii de bucătărie din spițele de la o umbrelă stricată. Generația ei trăise vremuri grele și învățase să prețuiască și să valorifice la maximum fiecare resursă. În casa bunicilor, nimic nu prisosea și nimic nu se irosea. Lucrurile trebuiau să fie, înainte de orice altceva, trainice. Atunci când mergeam la cumpărături, bunica evalua, cu ochi de vultur, calitatea, dar și perspectiva fiecărui obiect. Ea se gândea, din start, cât va „ține”, cât de ușor se poate repara și ce poate deveni, într‑o „viață viitoare”.
Olimpiada cumpărăm-aruncăm
Apoi, au venit anii belșugului comercial, când magazinele până atunci pe jumătate goale și lipsite de orice varietate s‑au umplut de produse despre care nici măcar nu ne imaginasem că ar exista. Din nefericire, și calitatea lucrurilor care au invadaseră piața lăsa mult de dorit. Într‑o zi, am venit acasă de la liceu foarte mândră de o bluză pe care mi‑o cumpărasem, din economiile personale, dintr‑un magazin cu pretenții. Bunica a pipăit‑o și a exclamat, scandalizată : ”Măi fetițo, asta nu e bună nici de cârpă!”. Deși, la momentul respectiv, m‑am supărat foc, ca de o jignire personală, bunica s‑a dovedit profet. Bluza mea s‑a deteriorat după doar câteva purtări și, cu adevărat, nici măcar o cârpă decentă nu a rămas din ea. Perioada lucrurilor durabile și transformabile luase sfârșit. Începea epoca în care achiziționam în valuri obiecte create din start pentru o existență efemeră.
Groapa de gunoi, noua formă de relief a lumii noastre
Timp de mulți ani, shopping‑ul a fost un hobby personal și un sport național. Am cumpărat cu fervoare și am aruncat cu nepăsare. Nu ne‑am mai obosit să reparăm, să recondiționăm sau să transformăm (nu mai bine luăm unul nou?) și ne dăm seama ce a ieșit din asta. Gunoi. Mult gunoi. Atât de mult, încât, în 2021, un jurnalist de investigație scria: “Groapa de gunoi e noua formă de relief a lumii în care trăim.”
Și iată cum, confruntați cu această realitate, redescoperim că bunăstarea și chiar supraviețuirea noastră depind de revenirea la “principiile bunicii”: Redu, Refolosește, Reciclează. Ne dăm seama, cam în cel de‑al treisprezecelea ceas, că nu putem face rost de încă o planetă locuibilă, dacă cea pe care o avem devine o uriașă ghenă. Înțelegem că e cazul să schimbăm profund acele obiceiuri pe care le‑am lăsat să ne definească.
Upcycling, un nume nou pentru obiceiuri vechi
Cum ar fi să privim altfel gestul de a arunca? Să fim mai conștienți că vom conviețui, pe această planetă, cu o bună parte din ceea ce se află în fiecare sac de gunoi pe care îl ducem la tomberon. Trebuie să descoperim moduri eficiente de a reduce cantitatea de deșeuri pe care o producem. Unul dintre ele este upcycling ‑ ul: refolosirea obiectelor și a materialelor, transformarea lor în alte lucruri utile, poate chiar mai valoroase decât produsul original.
Aceasta este una dintre noile maniere față de mediu pe care le promovează profesorii, copiii și adolescenții din Patrula de Reciclare. În primul rând, practicându‑le ei înșiși, la școală și în familie. Veți vedea, în capitolul dedicat reciclării creative, în Ghidul Bunelor Eco-Maniere, ce minuni decorative pot deveni o bicicletă veche sau un set de anvelope uzate, câte alte utilizări poate avea un PET, din ce materiale surprinzătoare poți crea un cadou pentru părinți sau prieteni.
Toate eforturile lor au fost menite să ne arate cât de ușor și distractiv este să reducem amprenta negativă asupra mediului prin upcycling, adică prelungind utilizarea diferitelor produse. Le urmez, pe cât posibil, exemplul. Bunica ar fi fost mândră să vadă ce sacoșă șmecheră mi‑am făcut dintr‑un cearșaf, sau cum port cercei din felii de portocală. Lecțiile ei nu s‑au irosit.