Autentificare




Apasă aici dacă ai uitat parola!

Resetare parola


Completează adresa de email,
apasă butonul Trimite și
vei primi un link de acces pentru modificarea parolei.


« Înapoi la formularul de autentificare.

Aventurile agenților din Patrula de Reciclare a Şcolii Gimnaziale Băişoara, județul Cluj, povestite chiar de ei – Partea I

Cluj_Scoala gimnaziala Baisoara

Vă imaginați că în Băișoara nu se întâmplă lucruri extraordinare? Mai gândiți-vă! Colectarea de deșeuri de echipamente electrice și electronice se dovedește o aventură demnă de … literatură.

Iată cum ne poartă prin ea profesorul coordonator și agenții Patrulei de Reciclare de la Școala din sat!

Lucreția Presecan își amintește: ”În noiembrie, când s-a demarat campania RoRec, am păşit cu mare strângere de inimă, pentru că aici, în zona noastră de munte, oamenii sunt mai reticenti, nu prea se implică în astfel de activităti, mai ales că toate aceste aparaturi defecte sunt considerate de multi nişte “gunoaie”. Chiar şi unii copii au avut retineri să patruleze prin sat, dar m-am bucurat văzându-i cum şi-au luat rolul în serios, cum au distribuit pliantele şi cât de mândri au fost că fac parte din programul Patrula de Reciclare. Patrularea prin sat a fost benefică pentru ei, nu numai pentru că au informat oamenii, dar şi pentru că au avut ocazia să fie apreciaţi de aceştia, au avut ocazia să arate adulţilor că lor le pasă de mediul în care trăiesc.”Cluj_Scoala gimnaziala Baisoara.jpg (2)

Cristina Nemeş, elevă în clasa a VII-a, a văzut ce poți câștiga atunci când îți învingi timiditatea: ”M-am dus prima dată la bunica mea pentru că mi-a cam fost ruşine să adun gunoaie, cum ne spun unii colegi, care nu fac parte din program. După ce i-am explicat, bunica m-a lăudat şi mi-a spus că facem un lucru foarte frumos. Și-a amintit că în vremea când era elevă şi ei colectau sticlă, hârtie, fier vechi şi se simţeau utili societăţii. Amândouă am urcat în pod şi am găsit acolo depozitate de bunicul meu televizoare vechi, o maşină de găurit, nişte cabluri, apoi am găsit un fier de călcat vechi…ce m-am bucurat! Am prins curaj şi am mers la o mătuşă, aceasta m-a servit cu suc, chiar s-a bucurat că am venit pe la ea fiindcă avea o mulțime de vechituri electrice…mi le-a dat şi ea. Împreună cu fratele meu, ne-am propus să colindăm prin toată comuna şi să informăm oamenii. Știu sigur că vom face treabă şi vom fi apreciaţi.

În episodul următor al poveștii lor veți afla ce este ”Cimitirul reciclării eterne” și de ce este mândră doamna profesoara Lucreția Presecan.