La Conferința Comisiei Naționale a României pentru UNESCO am anunțat „ieșirea în lume” a Ghidului Bunelor Eco-Maniere, am aflat că suntem în sincron cu agenda mondială de mediu și am văzut ce forță e societatea civilă, adică oamenii care se pun pe treabă și, mai ales, se țin de ea.
Ghidul Bunelor Eco-Maniere – primele reacții
Pe 25 septembrie, la conferința „Educația fără frontiere pentru dezvoltare durabilă” am vorbit pentru prima oară despre proiectul la care lucrăm de la începutul anului 2021, alături de profesorii și copiii voluntari din toată țara. Am ridicat (deocamdată, doar puțin) cortina de deasupra Ghidului Bunelor Eco-Maniere, un nou cod de conduită pentru cei care vor să se poarte frumos și cu semenii, și cu natura. Pre-lansarea acestei colecții de bune practici pe 10 teme de mediu adunate de la echipe din toată țara ne-a oferit și prilejul să spunem, pe scurt, povestea primilor 10 ani ai Patrulei.
Am imprimat câteva exemplare „de test” ale Ghidului și am măsurat reacția vizitatorilor care le-au frunzărit. La vederea copertei – curiozitate. Prima expresie de surpriză plăcută – după 2-3 pagini. Urma o stare de „wow” și parcurgere compulsivă a capitolelor, unul după celălalt. Unii nu s-au putut dezlipi până n-au citit măcar 4-5 exemple de acțiuni ale copiilor. La final, curgeau întrebările : „Când și cum îl putem avea ?” „E gratuit ?” „Sunt în el și școli din… ?”
Am răspuns : „Foarte curând.”, „DA!” și „Sigur, sunt povești din toată țara.”
Educația este pilonul central al dezvoltării durabile
E extraordinar când una dintre cele mai importante organizații internaționale ale lumii spune că ceea ce faci este exact ceea ce trebuie. Noi am numit ceea ce face Patrula de Reciclare drept „educație de mediu extra-curriculară/informală”. În limbajul UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), se cheamă „educație fără frontiere pentru dezvoltare durabilă”. O diferență de formulare care ne transmite 2 lucruri :
1. Indiferent cum ne-am exprima, practicăm cea mai modernă și mai relevantă formă de educație – care depășește sala de clasă și mediul tradițional de învățământ, extinzându-se la toate vârstele și toate contextele de viață. Educația nu se mai întâmplă numai între „frontierele” tradiționale, tangibile sau intangibile. Nu mai înseamnă doar clasă, școală, facultate, diplome și atestate. Educația trebuie să devină un obicei personal, permanent, de căutare de informații, comunicare, gândire critică, descoperire, dezvoltare de aptitudini și schimbare a obiceiurilor.
2. Contribuim, treptat, la progresul către dezvoltarea durabilă. Cum?Crescând nivelul de conștientizare față de rolul nostru, al oamenilor, în criza climatică, și promovând alternative și soluții la stilul de viață care o agravează.
„Educația este pilonul central al dezvoltării durabile. Vom reuși să devenim sustenabili numai prin implicarea oamenilor care, pe parcursul întregii vieți, caută și dobândesc cunoștințe relevante și își dezvoltă atitudini constructive în abordarea provocărilor globale.”
Raport UNESCO
Nu cunoșteam această afirmație a UNESCO, și, cu toate acestea, pare o caracterizare fidelă a voluntarilor Patrulei – profesori, copii, elevi, părinți.
O comunitate de activiști
Târgul și conferința Comisiei Naționale a României pentru UNESCO au reunit aproximativ 30 de organizații. Au fost prezente universități și companii cu proiecte excepționale de educație, mediu, dezvoltare comunitară, tehnologie și cercetare. I-am regăsit cu bucurie, aici, pe partenerii noștri de la Urban Talks. Împărtășindu-ne poveștile, reușitele și greutățile, ne-am simțit o adevărată comunitate care folosește cunoașterea și inovația ca arme supreme în lupta contra schimbărilor climatice.
Mulțumim doamnei Madlen Șerban, Secretarul General al Comisiei și întregii ei echipe. Ori de câte ori au vorbit despre Patrula de Reciclare, ne-a crescut mândria și motivația.
Vom reveni curând cu vești despre Ghidul Bunelor Eco-Maniere și cum putem realiza, cu el, educație de mediu… fără frontiere.