De câte ori merg la țară, mă uit la frigiderul defect care stă de vreo trei ani lângă scara de la intrarea în casă. De ce-l mai țin, mă întreb? Știu ce soartă ar trebui să aibă. Și cum să-l ajut să și-o împlinească. Dar ceva mă reține. Amintirile legate de el, de oamenii pe care i-a servit, respectiv mama și tata, care acum nu mai sunt. Și de câte ori îmi propun să sun la RoRec – 0800444800 – să îl predau,mă răzgândesc. Îl mai țin o vreme îmi zic.
Tot o vreme vreau să mai țin și congelatorul Arctic de capacitate medie, din 1985, pentru că în el vedeam ”bunicuțul”, pe care nu-l aveam, care în acei ani avea timp să stea la cozi. Cumpăram mult ori de câte ori aveam ocazia și depozitam în el. Dar după 1990 a mai și șomat. După 2000 a început să se defecteze. L-am reparat, dar acum tot defect e. Și pe el ar trebui să îl predau, dar tot nu îl pot privi ca pe un lucru care ocupă locul inutil, într-un hol prin care trec pași tot mai rar. Le predau pe toate odată îmi zic.
În ”odaie” stă cuminte un aparat de radio pe lămpi, ”Traviata”. Cu pick-up. Ce bucurie a fost când l-a cumpărat tata. Lua locul difuzorului conectat la stația de radioficare Olteni, pe care îl ascultam zilnic și care prin teatrul radiofonic ne-a făcut cunoștință cu Tudor Mușatescu, IL Caragiale, W Shakespeare, etc. Să nu mai vorbim de nelipsita poveste de culcare. Da, acum cu aparatul de radio, puteam schimba postul când voiam, puteam asculta discuri. În plus, dădea bine ca aspect, era o piesă de mobilier. Acum pare deja mult prea mare, nu se mai potrivește. Și deși sunt conștientă de asta, îl țin în continuare.
Mă întreb câți oameni vor fi fiind în situația mea?
Acum există aparatură nouă, performantă, cu funcții suplimentare, care deja și-a făcut loc în casele noastre. Iar cele vechi, ar trebui reciclate. Văd că problema e legată de bunurile de folosință îndelungată. Cu celelalte, nu. Am predat la reciclare,fără ezitare, aparate de telefonie fixă, fier de călcat, becuri arse, baterii consumate, etc.
De patru ani coordonez activitatea unui grup de elevi de la Liceul Tehnologic nr.1 din Alexandria în programul național ”Patrula de Reciclare”, inițiat de Asociația Română de Reciclare RoRec, și am învățat multe despre importanța și necesitatea reciclării deșeurilor de echipamente electrice și electronice DEEE, dar am și acționat voluntar pentru colectarea acestor deșeuri. Programul se adresează copiilor din grădinițe, precum și elevilor de liceu, gimnaziu și învățământ primar. După părerea mea se adresează tuturor persoanelor care generează deșeuri de echipamente electrice și electronice – DEEE. Dacă ne dorim o țară civilizată, cu un sol curat, un aer sănătos și ape fără substanțe toxice, trebuie să facem cu toții ce este corect. Nu doar să povestim cu admirație ce fac cei de ”afară”.
Pentru activitatea noastră, am fost recompensați cu premiul ”Cea mai activă patrulă” în 2015 și cu premiul ”Cea mai mare cantitate de baterii colectată” în 2016. Avem speranțe și în acest an fiindcă, pentru prima dată, câțiva cetățeni din Alexandria ne-au contactat și ne-au predat obiecte electrocasnice vechi , sporind astfel cantitatea de DEEE-uri colectate de elevii noștri. Sperăm să fie doar începutul, pentru că noi continuăm să spunem colegilor, prietenilor, vecinilor, altor cetățeni, că aruncarea DEEE-urilor împreună cu celelalte deșeuri e interzisă prin lege, că ele nu se descompun, iar unele din ele pot conține materiale toxice precum plumb, mercur, arseniu, cadmiu. Aceste substanțe pot polua considerabil mediul dacă sunt aruncate împreună cu celelalte deșeuri. Gestul corect pe care ar trebui să-l facem este să le predăm la un centru de colectare. Sau să cerem să fie preluate gratuit de la domiciliu sau de la locul de muncă prinTelverde 0800444800, apel gratuit.”
După cum spuneam la început, unele gesturi sunt greu de făcut. Dar făcându-le urmăm îndemnul lui Mahatma Gandhi: „Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”
sursa articol: Ziarul Mara
poza: Pro Radio Antic